Thursday, August 13, 2009

Ce sa fac in Bucuresti?

Călătoria fără billet e un fapt antisocial, “clubul Bon Ton – cea mai nouă atracţie a oraşului”, “parc acvatic”, “grădina zoologică”, “poate-ţi place elefantul”, Club Control, “magazinele de pe Lipscani”, “gheretele din Bucur Obor”, “shopping pentru fete”, “de ce pula mea să mergi?”, “la ceainăria Cârtureşti”, “aero-gara Băneasa – pentru că e mai intim şi are o arhitectură mai frumoasă”, “au o sală în care toţi medicii expun opere de artă pe care le-au făcut ei”, vreţi să le scriem pe toate-toate?”, “studiourile Buftea – ca să vezi unde se fac telenovelele”, “viaţă mai jmekeră în Sălăjean şi Pantelimon, “IDM – lângă Gara Basarab”, “haine ieftine”, “Centrul Myanmar, pe Socului”, “Pescăruş cu specific românesc”, “în Europa, tot ce vrei şi ce nu vrei”, “Dragonul Roşu nu mai zicem”, “Parcul Lia Manoliu”, “duminică”, “punem prima întrebare”, “sunt stresaţi”, “le bifez pe amândouă”, “tu ce crezi?”, “mai e un pic”, “nu sunt nesimţiţi”, încăpăţânat înseamnă limitat”, “e de obicei brunet”, “scrie roşu acolo”, “în jurul meu au ochii verzi”, “ardelenii gătesc cel mai bine din ţară”, “fac sarmale”, mi-e foame. “sunt catolici care face de pomană”, “ei adoptă foarte repede stilurile”, “sunt mai deschişi”, “bucureştenii sunt foarte stresaţi”, “sunt destul de multe pericole acolo”, “acuma dau piept cu ce-i acolo”, “ne-am distrat cu voi”, “ne-a trecut şi nouă timpul mai uşor”, “uitaţi-vă pe blog”, “putem vorbi cu oei aici?”, “Zoo Băneasa”, “mai mergi încolo?”, “înainte se dădea un pahar de palincă cui era bolnav în spital”, “penicilină muncitorească”, Costea, “avem tone de material şi nu avem ce face cu el”. Postare uşoară, tinere!

Borş de tren(Sformer), în pauză şi nu numai

“We go with Păcală”, am uitat de Kevin, pauză, “sări cu un sanviş”, ai văzut nişte ochelari cu leopard?”, nu se loghează pe aglomerări”, “he said I looked like Nadzi”, “what does she want from you?”, “eu m-am cam plictisit”, mi-au trecut nervii, Zoe, “vrei să fumăm?”, “ciocolată?”, Paul poartă Laura Lazăr, “aţi făcut portrete?”, mai avem timp, “era adventist, dar nu ţi-a zis ţie”, haha, “ciocu’ mic!”, “Matei nu mi-a dat reportofonul”, “ştii jocul?”, “step by step”, “el nu suportă clujenii”, “mi se pare un fel de opus al ardelenilor”, “de-acolo sună ceasul!”, “contrazici ideea de a fi om”, “toţi clujenii sunt la fel”, “ce băbuţă am prins…”, “personae diferite”, “…se ştia cu Carol al Doilea”, “una e afacerea şi alta e să munceşti”, “discuţii exagerat de unse cu unt”, şah, “cum să tragi o concluzie despre Bucureşti?”, “e stupid total”, Control, Lipscani, “întocmim un mic ghid”, Editors în parcul…Herăstrău, Cărtureşti, “eu n-am fost niciodată la MNAC”, “it’s so French”, “is Bucharest to big for you?”, “I am from Belgium”, Umberto Eco, Flamish speaking are wealthier, they work harder, so they have to pay the big taxes for the French people – it’s all about economics”. Aşa zice şi taică-meu.

TrenSformers Live Blogging – Cluj - Bucureşti

Tocăniţa online: accelerat 1746, vagonul 3, locurile 111-116, Paul, Zoe, David, Constantin, Ioana, eu, Miron, Andra, Andrei, Tania, “bravo lui Funar, sa vopsească tot în culori frumoase”, “mergeti des cu trenul?, “bucureştenilor le place să se auto-zeifice”, Biblia, multe voci, aparate, suflete, “clujenii sunt mai modeşti”, “ce urât vorbesc moldovenii”, “bucureştenii sunt stresaţi, “”nu-mi place în Bucureşti”, mă-ntreb cât sunt eu de tolerant, “ardelenii gătesc cel mai gras”, “la Bucureşti se fac sarmalele adevărate”, “noi suntem mai lenţi”, şi eu sunt mai lent, “adevărata limbă română se vorbeşte în Sud, “ardelenii au suflet prea bun”, “românul e naiv”, “în Bucureşti se vorbeşte toate limbile, ca să zic aşa”, “bucureştenii n-au timp de citit”, eu am timp dar n-am chef, “icoana nu lipseşte din casa unui ardelean”, “…şi slănina, palinca, vinul”, “din casa unui bucureştean nu lipseşte maneaua”, “maneaua spune ceva despre românii ceilalţi”, avem multe laptopuri, dar ne lipsesc multe, “ardeleanul nu e mândru”, “spune-mi cu cine eşti prieten ca să-ţi spun cine eşti”, “i-am oferit un corn şi după două săptămâni ne-am câsâtorit – vâzut, plăcut luat”, “după muncă şi râsplată”, nu mai am baterie, punct şi virgulă.

Wednesday, August 12, 2009

TrenSformers

MATV2 işi găseşte un nou scop. Poate un prim scop. Mat va fi pentru două zile trenSformer, în jurul rutei CFR Cluj-Bucureşti.

Revin cu detalii... până atunci, click http://trensformers.wordpress.com 

Tuesday, June 23, 2009

Proiecte şi alte prostii

Nu-mi place să fac mult timp acelaşi lucru, asta este clar. Vreau să încep tot timpul altceva. Pic toate testele de anduranţă, dar le iau cu brio pe cele de eficienţă pe termen scurt. Mă sperie gândul că mai am doi ani de facultate, doar pentru că n-am reuşit să petrec în nicio instituţie mai mult de un an întreg. În afară de Liceul Tonitza, unde am stat opt şi unde m-aş întoarce şi mâine pentru încă vreo patru-cinci.

Vor fi doi ani interesanţi, pentru că îi numesc anii mei de căutări. Îmi propun să fac numai ce îmi place în următorii ani - atât cât îmi vor permite finanţele - şi să trag linie peste două veri, să mă lămuresc atunci ce voi fi devenit. Zilele astea mă gândesc la nişte emisiuni radio/tv online şi mă pregătesc să plec la Vaslui. Mă-ntorc şi mă mut la B'Est Fest. Apoi plec la Novisad, mă-ntorc şi cred că plec iar o săptămână, la Braşov. Cu treabă, ar trebui... Sper să nu uit că sunt în vacanţă.

Mâine încep şi şcoala de şoferi, voiam doar să ştii. Vorba unei prietene foarte bune: "Matei, la tine oricum totul e public!" În curând, apare mateischwartz.ro...

Monday, May 25, 2009

Liber, GQ şi Cabral

Acum aproximativ o lună am hotărât să continui doar din poziţia de colaborator al Gentleman's Quarterly, jurnalist free-lancer şi student, în principal pentru a obţine mai mult timp pentru mine. Săptămâna asta a ieşit pe piaţă ultimul număr GQ cu mine în redacţie ca editor.

Pe copertă este Cabral, iar în interior un text bun despre piraterie scris de Mădălina Preda, un pictorial de modă semnat Ovidiu Buta şi fotografiat de Lukas Dvorak, şi, evident, un cover-story-interviu cu Cabral. Personajul principal al acestui numar mi-a aminit de o poveste genială a unui amic, petrecută vara trecută.

Amicul meu, un tip de vreo douăzeci şi ceva de ani, plăcut şi uşor infantil, era la Mamaia, pe o plajă privată, dotată cu piscină. În jurul lui, prietena lui şi alte zece-cincisprezece fete foarte "dotate", hostese pentru Red-Bull. La aceeaşi piscină era şi Cabral - zvelt, cu pielea ciocolatie şi muşchii la vedere. Cabral se tot învârtea pe lângă fete, le făcea conversaţie, chiar îi făcea conversaţie şi amicului meu, numai datorită conjuncturii, să-i spnem fericite, în care se afla acesta. Încerc să-l citez aproximativ: "ştii cum intrăm noi, oamenii obişnuiţi, în piscină, nu? Întâi punem un picior, încercăm apa, ni se face pielea de găină, mi forţăm un centimetru doi, intrăm în apă până la pulpe, o simţim cum ne udă şortul de baie, ne retragem din nou şi, în fine, ne luăm inima în dinţi şi intrăm contorsionaţi în apă, cu testiculele îngheţate - nu şi Cabral; Cabral intră în apă cu spatele drept, ca un bărbat adevărat. Niciun muşchi nu i se mişcă pe corp la contactul cu apa, iar picături mari le stropesc sânii fetelor de pe marginea piscinei - intratul în apă <<stilul Cabral>>".

Amicul meu a intrat de-atunci toată vara în apă "stilul Cabral". Deşi muşchii feţei îi înţepeneau de frig într-o grimasă sinitră, văzut din spate (prin ochii fetelor sexy de la Red-Bull) omul nostru - ca şi Cabral - arăta a bărbat adevărat. Poate încerc şi eu vara asta "stilul Cabral" - fotografii de la piscină, numai în GQ.

Friday, May 15, 2009

Jucătorii manelişti şi jurnaliştii trişti

Gazeta Sporturilor a pornit o campanie agresivă, legată de neregulile din sportul românesc: "Nouă ne pasă de sport. Poate prea mult".

Toate bune şi frumoase - nu voiam să discut pe blogul de faţă nici despre campanii media, nici despre alţi jurnalişti şi nici măcar despre fotbal, deşi este una dintre pasiunile mele. Blogul ăsta este despre mine şi despre oameni. S-a născut tocmai din nevoia mea de a mă apropia mai mult - şi mai profund - de oameni şi de uman. Şi astăzi m-am revoltat!

Prima acţiune TV din campania Gazetei se va desfăşura astăzi, în timpul meciului Steaua-Rapid, şi foloseşte ca teasing pe gsp.ro următoarea fraza: Uită-te azi la derbyul Steaua - Rapid, ora 21:00, pe Antena 1 şi pe GSP.RO şi vei vedea ce pot păţi jucătorii manelişti într-un vestiar de fotbal!

Ce nu se înţelege, din capul locului, este faptul că jucătorii de fotbal au dreptul - la fel ca tot restul oamenilor - să aibă exact gusturile muzicale pe care le doresc, aşa cum au dreptul să iasă cu ce femei doresc, dreptul să poarte exact hainele care le plac etc. etc. Mi se pare sinistru că în România secolului XXI, jurnaliştii încă promovează nişte valori proprii, transformate în cod etic general valabil.

Aşa că vin şi întreb: faptul că ascult altă muzică decât cea care vă place vouă (sau majorităţii) îmi şubrezeşte în vreun fel din calităţile de jurnalist pe care le am, probate de poziţia în care mă aflu şi de banii cu care sunt remunerat? Dacă, prin absurd, s-ar descoperi că Neagu Djuvara (să zicem) ascultă câte o manea în surdină înainte de culcare, nu ar mai fi istoricul pe care îl ştim cu toţii? Este obligatoriu să conştientizăm - la nivel de naţie - că nu gusturile personale (fie ele şi ale unor persoane publice) sunt subiect de dezbatere publică, ci acţiunile, rezultatele lor profesionale - singurele cuantificabile după un "barem".

Dacă nu ai dat gol cu Insulele Feroe eşti o echipă de fotbal prost pregătită, lipsită de valoare sau dezinteresată (o analiză aprofundată a problemei poate determina cauzele reale ale unui eşec), dar dacă îl asculţi pe Guţă în căşti nu păcătuieşti decât prin faptul că nu ai aceleaşi gusturi muzicale cu ale lui Geambaşu (deşi, n-aş băga mâna-n foc nici pentru asta!). Cam atât despre fotbal pe matv2...